Sfârșitul unei zile obositoare la locul de muncă. Ne odihnim capul pe pernă și ne lăsăm pradă unei nopți liniștite de odihnă completă, atât fizică, cât și mentală. Sau cel puțin așa credem. Este adevărat că somnul are funcții reparatoare și că este esențial pentru viață.

Dar dacă ne gândim că este ca și cum am închide întrerupătorul și ne-am deconecta, nu am putea să ne înșelăm mai mult. În timp ce dormim, mintea și corpul nostru sunt foarte ocupate să facă sarcini în spatele conștiinței noastre. Iar rezultatul nu este întotdeauna plăcut.

Iată, din momentul în care închidem ochii, ce ni se întâmplă (sau ce ni se poate întâmpla) în timpul unei nopți de somn.

Senzația că cineva te atinge în timp ce dormi - Semnificație

Ne relaxăm și ne scufundăm încet în întuneric. Mușchii ni se relaxează, respirația și pulsul încetinesc, iar ochii încep să se miște foarte încet.

Creierul își schimbă tonul, de la undele alfa la undele theta. Este faza 1 a somnului, o ușoară amorțeală care apare și dispare în valuri. Orice interferență externă, cum ar fi zgomotul, ne poate trezi.

Dar neplăcerile nu vin numai din afară. Deodată, în limbul dulce al somnului, o smucitură în picioare ne scoate violent din somnolență.

Acestea sunt spasme mioclonice, însoțite adesea de o senzație tulburătoare de cădere în gol pe care încercăm să o evităm cu o fentă de săritură și care se traduce printr-o lovitură de picior pentru persoana care doarme lângă noi.

Conform Clasificării Internaționale a Tulburărilor de Somn (ICSD), 60 până la 70% din populație suferă de spasme mioclonice, dar este un proces normal atâta timp cât nu împiedică somnul. Cu toate acestea, semnificația sa este incertă.

Potrivit unei teorii, este vorba de partea creierului responsabilă cu starea de veghe care se luptă să nu-și piardă controlul. O ipoteză curioasă susține că este o rămășiță evolutivă de pe vremea când dormeam în copaci și riscam să cădem la pământ.

Senzația de cădere este una dintre halucinațiile hipnogogogogice, pe care le experimentăm la trecerea de la starea de veghe la cea de somn și care ne pot prezenta un meniu variat de senzații vizuale, auditive sau de altă natură, nu întotdeauna plăcute.

O formă particulară este ceea ce este cunoscut sub numele popular de Efectul Tetris, cel de care suferă dependenții de acest joc video atunci când închid ochii și văd piesele căzând.

În mod curios, acest lucru se întâmplă și în cazul altor jocuri, cum ar fi șahul, sau în cazul oricărei activități care lasă o amprentă senzorială intensă, cum ar fi schiatul sau navigația.

O altă manifestare halucinatorie apare sub forma unui zgomot puternic, cum ar fi o explozie, soneria, o ușă trântită, o împușcătură sau un alt vuiet.

În realitate, sunetul nu există decât în mintea noastră, deși numele fenomenului nu este tocmai liniștitor: sindromul capului care explodează.

Psihologul clinician de la Universitatea de Stat din Washington (SUA), Brian Sharpless, atrage atenția asupra faptului că nu s-au făcut încă prea multe cercetări, deși se vehiculează cifre de prevalență de aproximativ 10% sau mai mari.

Un studiu recent realizat de Sharpless a arătat că aceasta nu îi afectează doar pe cei peste 50 de ani, așa cum se credea până acum, ci și pe tineri.

După cum explică acest expert pentru The Huffington Post, sindromul "este inofensiv din punct de vedere fizic." "Devine o problemă doar dacă cineva suferă de el într-o asemenea măsură încât îi afectează somnul, sau este tulburat de faptul că are un episod, sau crede în mod eronat că i se întâmplă ceva grav."

Sharpless subliniază că, uneori, dispare prin simpla informare a pacientului că nu există niciun motiv de îngrijorare: "În majoritatea cazurilor, este doar o experiență neobișnuită care se întâmplă din când în când".

Dacă am reușit să depășim prima etapă și dorim să continuăm, după aproximativ 10 minute vom intra în faza 2, cea mai lungă și relativ calmă; nu mai suntem conștienți de ceea ce ne înconjoară, ochii nu se mai mișcă, ritmul cardiac și respirația sunt calme, temperatura corpului și tensiunea arterială scad, iar mușchii rămân relaxați.

Creierul nostru, lipsit de fantezii și halucinații, cade într-un refugiu de unde theta liniștite, întrerupte doar de câteva accelerări numite spindle și de salturi bruște numite complexe K. Acest somn odihnitor ne ocupă aproximativ 50% din întregul ciclu. Aici suntem în siguranță.

După un parcurs liniștit prin Faza 2, la o oră după ce am adormit intrăm în somnul profund, cu rația sa ocazională de sforăit care este mai frecventă în această perioadă. În Faza 3 ne reîncărcăm bateriile, sistemul hormonal se reajustează și creierul nostru se leagănă într-un val lent de unde delta, largi și profunde.

Se pare că ne-am cufundat, în sfârșit, în acea odihnă placidă din care ne este greu să ne trezim și că vom dormi liniștiți tot restul nopții. Nimic mai fals: ce e mai rău urmează să vină. Aici începe teritoriul preferat al parasomniilor, al tulburărilor de somn.

Dar acest lucru nu este mai mult decât o mică neplăcere în comparație cu posibilitatea de a te trezi brusc în mijlocul nopții, transpirând și țipând de groază.

Nu sunt coșmaruri, care vor apărea mai târziu, ci ceva și mai sinistru, care apare mai ales în copilărie și care, de obicei, se atenuează în adolescență: teroarea nocturnă. Până la 5% dintre copii suferă de ele, scăzând la 1-2% la vârsta adultă.

Potrivit doctorului Suresh Kotagal, neurolog pediatru la Mayo Clinic Sleep Medicine Center (SUA), un studiu amplu a arătat că până la 80% dintre copii pot suferi de o parasomnie izolată și că nu trebuie să ne facem griji dacă este vorba de fenomene izolate.

Pentru părinți, o teroare nocturnă este o experiență chinuitoare, mai ales atunci când copiii nu par să-i recunoască și nu răspund la încercările de a-i consola.

Ce trebuie făcut în aceste cazuri? Kotagal oferă acestui ziar câteva instrucțiuni pentru părinți: "Trebuie să încerce să rămână calmi, să se asigure că copilul nu se află într-un mediu în care i se poate face rău, cum ar fi în apropierea unei scări. Teroarea își va urma cursul și se va opri, de obicei în câteva minute.

Nu este nevoie de medicație sau de intervenție. De fapt, încercarea de a trezi copilul ar putea să îi înrăutățească comportamentul." Din fericire, cel mai des întâlnit lucru este că, în dimineața următoare, copiii nu își amintesc nimic despre episod.

Un caz asemănător este somnambulismul, care afectează mai des și copiii. Somnambulii se plimbă într-o stare de conștiință alterată, în timpul căreia pot îndeplini sarcini imaginare sau reale, atât de simple precum deschiderea unui sertar sau atât de complexe precum curățenia în casă.

Au fost descrise cazuri ciudate, cum ar fi cel al unei femei care trimitea e-mailuri, iar potrivit ICSD există rapoarte de omucideri și sinucideri comise în timpul unui episod.

În realitate, somnambulii înșiși sunt cei mai expuși riscului, mai ales atunci când încep să gătească, să iasă în oraș sau să conducă. Kotagal recomandă să nu se încerce să-i trezească, ci pur și simplu să se încerce să-i îndrume către un mediu în care sunt în siguranță.

În unele cazuri, somnambulul are un singur scop fix: sexul. Această variantă, numită sexsomnie, are complicații evidente, fiind înregistrate agresiuni sexuale și violuri. O altă situație particulară este cea a somnambulilor cu tulburări alimentare care jefuiesc frigiderul, consumând alimente crude sau congelate.

Mai puțin dăunători pentru ei înșiși și pentru ceilalți sunt somnilocii, care se limitează la a vorbi în vis. Repertoriul său poate varia de la bâlbâieli neinteligibile până la, de exemplu, povestirea meciurilor de fotbal.

Cazul britanicului Adam Lennard a fost foarte popular pe internet, a cărui soție a înregistrat și chiar a transformat în afacere frazele pe care soțul ei le rostea în vis: "Mi-aș dezbrăca pielea și mi-aș scălda carnea vie în oțet înainte de a petrece timp cu tine".

Dintr-o dată, respirația și ritmul cardiac se precipită, ochii se aruncă în toate direcțiile, penisul sau clitorisul se întăresc, iar creierul nostru intră într-o frenezie care justifică porecla acestei perioade: somn paradoxal. Dar este mai bine cunoscut sub numele său formal, faza de mișcare rapidă a ochilor (MOR sau REM).

Bine ați venit pe tărâmul fanteziei. Visele intră în faza REM / REM, dar și coșmarurile. Aici ne urmărește munteanul cu drujba sau ne plimbăm goi prin Constantinopol.

Mintea este deschisă la tot felul de figurații bizare, atât de vii încât, dacă au un conținut sexual, se pot termina cu orgasm, lucru obișnuit în adolescență.

De fapt, visele sunt atât de reale încât creierul trebuie să deconecteze corpul pentru a ne împiedica să facem teatru. În timpul acestei faze, mușchii noștri voluntari devin paralizați; în caz contrar, avem tulburări de comportament în somnul REM.

Potrivit Academiei Americane de Medicină a Somnului, acest fenomen diferă de somnambulism prin faptul că ochii sunt de obicei închiși, nu există sex sau mâncare reală, iar subiecții nu părăsesc de obicei patul; cu excepția cazului în care, de exemplu, o fac pentru a "primi pasa câștigătoare de touchdown" sau pentru a scăpa de un atacator.

Dar dacă performanța este violentă, cineva poate fi rănit. Dr. Michael Silber, neurolog la Mayo Clinic Sleep Medicine Center (SUA), subliniază că între 32 și 76% dintre cazuri se soldează cu vătămări corporale, iar în 11% dintre cazuri este nevoie de îngrijiri medicale.

"Daunele includ lacerații, vânătăi, fracturi ale membrelor și hematoame subdurale (cheaguri de sânge la suprafața creierului)", enumeră Silber. Dar cei afectați nu se pot răni doar pe ei înșiși, ci și pe alții: "64% dintre colegii de pat declară că au fost agresați din greșeală și mulți dintre ei raportează daune.

Senzația că cineva te atinge în timp ce dormi - Simbolism

Aș descrie acest sentiment ca fiind împuternicitor, protector, hrănitor, liniștitor și de atingere, și pur și simplu de nedescris.

O astfel de conexiune poate apărea doar dacă "chimia" este corectă, dacă ne putem mirosi unul pe celălalt în adevăratul sens al cuvântului.

Încrederea joacă un rol foarte important și aici, deoarece mulți oameni nu sunt familiarizați inițial cu o îmbrățișare din spate.

Cu toate acestea, dacă aveți încredere unul în celălalt, acest tip de îmbrățișare se simte incredibil de sigur și chiar protector, deoarece oferă un sentiment de siguranță. În unele cazuri, însă, persoanele care sunt îmbrățișate se simt controlate, deoarece libertatea lor de mișcare este limitată.

Brațele persoanei care se îmbrățișează sunt înfășurate în jurul taliei celeilalte.

Este deosebit de important pentru că ajuți pe cineva care este important pentru tine într-un moment dificil și care este acolo pentru a te ajuta. Atingerea este o expresie a afecțiunii, devotamentului și iubirii. Ele acționează în special prin atenție și, invers, creează atenție.

Oamenii se îmbrățișează în acest fel, mai ales atunci când o separare prelungită este iminentă, de exemplu, înainte de o călătorie lungă sau atunci când se reîntâlnesc după o perioadă lungă de timp.

Un nou-născut este așezat pe burta mamei la scurt timp după procesul de naștere, care se liniștește rapid. El se simte încă contopit cu mama sa în primul an de viață.

Atingerea, ca și o îmbrățișare, este esențială pentru bunăstarea unei persoane. Când îmbrățișăm, eliberăm hormonul oxitocină, care scade nivelul de stres și reduce astfel durerea și anxietatea.

Îmbrățișările regulate pot avea, de asemenea, un efect pozitiv asupra sănătății, întărind sistemul imunitar și scăzând tensiunea arterială.

Concluzie

Acești doi factori lucrează împreună în îmbrățișări. De asemenea, bărbații sunt mai predispuși să îmbrățișeze stânga, deoarece îmbrățișările sunt adesea privite negativ în rândul bărbaților, chiar dacă o îmbrățișare este folosită doar ca un salut scurt și neutru.

Psihologii vorbesc în acest context și despre apariția încrederii de bază. Lipsa îmbrățișărilor te poate îmbolnăvi, la fel ca și lipsa vitaminelor. Acestea îți întăresc caracterul și, prin urmare, te ajută în situații de criză.

Potrivit renumitei terapeute de familie Virginia Satir, oferindu-ți douăsprezece îmbrățișări pe zi îți va oferi o stabilitate maximă și chiar te va ajuta să îți dezvolți personalitatea.